Se spune ca simpla apropiere de apa ne da o stare de mai bine. Psihic vorbind, sufleteste. Susurul linistitor, unduirea fascinanta a pestilor, broscutele care plonjeaza in apa fix cand te astepti mai putin, modul in care se reflecta lumina in oglinda apei…ce mai, totul e minunat, ne inspira, ne da imboldul de care avem nevoie ca sa traim. Asa se spune… si noi credem ca e adevarat, ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti… Asa ca haide sa povestim astazi despre iazuri – avem cateva sfaturi si vrem sa le impartasim cu tine.

In mod atipic, de data aceasta o sa incepem articolul direct cu concluzia si o sa fim foarte sinceri: iazurile nu sunt pentru oricine. Sigur, rezultatul incanta pe oricine, dar proiectarea, constructia, intretinerea unui iaz…hm, iata trei lucruri la care nu se descurca toata lumea. Proiectarea si constructia, mai ales daca iazul este gandit sa aiba peste 15 m, trebuie incredintate unui peisagist, respectiv unei echipe de aplicatori. Responsabilitatea intretinerii iazului revine totusi beneficiarului final, adica tie, asa ca iata ce trebuie sa afli inainte de orice altceva: fara o ingrijire adecvata (care necesita timp, rabdare, informare, pasiune si, nu in ultimul rand, o investitie financiara semnificativa) un iaz frumos se poate transforma rapid intr-o balta cu apa murdara si urat mirositoare.

Asadar, vrei un iaz. Ca daca nu ai fi vrut, nu ai fi ajuns pana aici cu lectura.

In primul rand, gandeste-te ce anume  iti doresti de la iazul tau. Este un element decorativ in gradina? Sau poate principalul punct de interes in curtea ta? Este un iaz pentru inot? Vrei sa ai si pesti in el?

In functie de scopul iazului, urmeaza sa alegi locul in care el va fi construit. Exista aici detalii biologice si tehnice de care e bine sa tii cont. Iazul are nevoie de lumina directa de la soare timp de aproximativ sase ore pe zi. Este relevanta in context si dimensiunea pe care o vei alege pentru iazul tau, pentru ca daca este un iaz de mici dimensiuni este mai indicat ca el sa se afle in zone mai degraba umbrite, evitand astfel supraincalzirea apei si transformarea iazului in ciorba de alge. Este nevoie sa gasesti echilibrul necesar pentru ca pestii si plantele sa se dezvolte firesc. De regula, cu cat luciul apei este mai mare, cu atat va necesita mai putine lucrari de intretinere, pentru ca la un volum mare de apa, se stabileste de la sine un echilibru natural. De asemenea, iazul trebuie proiectat in asa maniera incat macar pe o parte a malurilor sale sa existe perioade de liniste, fara activitate umana, pentru a incuraja prezenta altor animale (pasari, arici, albine, viespi etc). Prezenta lor este benefica in ecosistemul pe care vrei sa il creezi.

Etapa urmatoare presupune realizarea profilului de iaz. Concret, este vorba despre o schita care sa arate ca o sectiune transversala a iazului, pe lungime, pornind de la un mal la celalalt, specificand fiecare zona a iazului cu dimensiunile aferente. Este indicat ca iazul sa aiba mai multe zone cu adancimi diferite, pentru ca apa trebuie sa aiba temperaturi diferite si pentru ca plantele, in functie de particularitatile lor, au nevoie fiecare de un anumit nivel de apa pentru a se dezvolta normal. O terasare corecta presupune o structura in trepte, peretii nu trebuie sa fie prea abrupti pentru ca terenul si plantele aluneca. In principiu, iazul trebuie sa aiba cel putin trei zone: zona malului (sau umeda) care face trecerea spre uscat; zona cu apa mica si zona cu apa adanca.

Constructia propriu-zisa incepe cu trasarea conturului iazului, urmata de saparea gropii si alegerea materialului folosit pentru izolarea ei. Groapa pentru iaz nu este o groapa si atat. Ea trebuie sa respecte profilul de iaz, dimensiunile fiecarei zone. Abia dupa ce lucrarile de sapare vor fi terminate, vei putea stabili clar dimensiunile foliei pentru iaz – trebuie sa tii cont de faptul ca membrana nu acopera exclusiv suprafata gropii pentru iaz, ci are nevoie de surplus pentru ancorare. Desi exista si varianta izolarii cu un bazin prefabricat, iti recomandam sa te orientezi catre membrana  cauciucata deoarece ofera mult mai multa flexibilitate in design, se bucura de o durata de viata considerabil mai mare, poate fi reparata in cazul unei eventuale perforari si permite o mascare mai eficienta si mai placuta a malurilor. Intre bazinul iazului si folia de cauciuc se aplica un material geotextil al carui scop este acela de a proteja membrana EPDM de diferite elemente (pietre sau radacini care o pot perfora).

Fixarea foliei reprezinta un proces in sine, motiv pentru care trebuie sa i se acorde o planificare atenta. Iazul trebuie sa fie accesibil din toate laturile sale, trebuie gandite cai de acces pe care echipa care monteaza folia sa se poate deplasa. Temperaturile optime pentru asezarea foliei sunt intre 18-20 de grade. Manevrarea la temperaturi sub 10 Co se face cu foarte mare dificultate si cu riscuri reale de aparitie a unor fisuri care vor scadea calitatea izolatiei. Etapa de fixare a foliei se planifica in functie de recomandarile de pliere ale producatorului, de numarul de oameni care participa, de forma si dimensiunile iazului – rezultatul final trebuie sa fie o membrana bine intinsa, cu cat mai putine cute. Dupa fixarea foliei, se poate umple cu apa bazinul iazului. Umplerea bazinului se face incepand cu zona cea mai adanca. Se poate folosi apa de la retea sau din panza freatica.

Ultimul pas il reprezinta amenajarea marginilor. Este o etapa de durata – marginile foliei nu se taie imediat dupa umplerea cu apa. Trebuie lasate cateva saptamani (3-4), timp in care folia se va mai retrage in iaz. Realizarea marginilor va trebui sa tina cont, pe de o parte, de functionalitatea si siguranta iazului – marginile nu trebuie sa fie moi, trebuie evitat riscul alunecarii in iaz, dar si cel al infiltrarii apei in solul din gradina – iar pe de alta parte, trebuie avute in vedere considerente estetice – urmarim ca iazul sa fie cat mai placut integrat in peisajul gradinii, marginile foliei si ale materialului geotextil sa nu fie vizibile.

Pentru a evita infiltrarea apei in sol, este necesara crearea unei bariere capilare, care presupune ca la marginea iazului sa se faca o ridicatura, in spatele careia se va construi un sant. Ridicatura trebuie sa aiba aproximativ 15 cm inaltime, iar santul la randul lui, are nevoie de o adancime de 15 cm si o latime de 15-20 cm. Folia se taie dupa sant, iar santul poate fi umplut cu pietris.

Odata eliminat riscul pierderilor de apa si al deteriorarii foliei prin expunerea ei la factori externi precum raze UV, exista mai multe modalitati de amenajare a malurilor, astfel incat rezultatul final sa fie conform dorintei tale: intre o amenajare acvatica de tip mlastina, cu plante si aspect cat mai natural, si un iaz foarte elegant, cu margini stabile (fie din lemn, fie din pietre de pavaj) care ajung foarte aproape de apa, completate de corpuri de iluminat, arteziene sau cascade, in mod cliseic... the sky is the limit.

Bineinteles, povestea iazului tau nu se termina aici, ci abia acum incepe. Urmeaza sa te bucuri de el, dar si sa il ingrijesti. Intretinerea se face pe doua planuri: pe de o parte vei avea nevoie de un sistem de filtrare, recirculare si oxigenare a apei pentru ca ea sa se mentina curata si limpede, iar pe de alta parte vor fi necesare substante cu care sa intervii atunci cand, din diferite motive, situatia pare sa scape de sub control.

Iti spunem totusi din capul locului ca iazul, daca ai decis sa il ai, este un proiect pe termen lung, asa ca inainte de a te apuca de treaba, da-ti timp. Informeaza-te, cauta, afla ce anume iti place si ce nu. Iar noi promitem ca revenim in episoadele urmatoare cu informatii care te vor ajuta sa alegi echipamentele, substantele, decoratiunile de care ai nevoie.